Road Trip cu Dan Barbituricean & Shlip Filip

-Filmul incepe cu rola invartindu-se in sens invers acelor de orologiu. Pac, pac, bate gongu' si intra in scena personajele!
-Pai le bagi pe toate asa, la un loc? Nu e camera de bicicleta prea restransa?
-Nu, m-ati inteles gresit. Prima data intra personajele secundare. Am restrans actiunea la un monolog in termeni vulgari, posibil de origine slava, in care personajul aduce injurii de mama la persoana intai.
-De cine este vorba, aici? De insul care avea probleme de exprimare?
-Da. Da el e vorba. Il prezentam in toata maretia sa. Gaurindu-si vena cava cu o sula si turnand insulina cu palnia dintr-un borcan de 700...de muraturi de preferinta.
-Asa...
-Urmeaza o scena dramatica in care, intr-un exces de zel, dupa ce se masturbase si se scobise in rect cu cornul inorogului, cade sub scoarta unui molid lepros si incepe sa cante psalmi la tendonul lui Ahile. Urdorile i se pitesc sub globii oculari dand impresia de o depravare psiho-mentala, posibil sa dam culoare scenei acesteia fluturand o panglica rosie de-a curmezisul ecranului.
-Oare nu am putea sa luam o anghila, un tipar, eu stiu...o...o vipera cu popcorn, s-o defrisam si sa o introducem intr-o teava Tuberman, pentru ca apoi s-o percutam inspre personaj?
-Ideea dumneavoastra este geniala. Am sa vad ce pot face. Daca nu, intotdeauna raman ramele de Galapagos...sau, mai bine, am putea sa transformam un cal de Przevalski intr-o cabalina eunuca.
-Sunteti cu geniu, domnule. Totusi, sa continuam cu personajele.
-Da. Deci...dupa acest monolog isi fac aparitia in scena personajele secundare. Cata frunza si iarba, impanzim camera de bicicleta, o cohorta de tenii cu sale si pinteni, sa aduca a western putin, iar in fata lor un muc viu, un fel de mucul lui Frankenstein, calarit de o bashina cu puteri pirotehnice propedeutice, sa aduca putin si a fantezie. Ea este imbracata intr-un colt de aripioara Libresse patata cu sange inchegat, sa aduca putin si a thriller.
-O idee geniala. Am putea pune si o mlastina acolo, compusa totalmente din scurgeri vaginale.
-Bineinteles. Ajungeam si la acest lucru. Urmeaza, deci, scena bataliei, cu punctul culminant cand, bashina, vazuta invinsa de uriasul muzicant care, cu lovituri tacticizate de capoeira din bazin a dresat cohorta de tenii transformand-o intr-o gloata de bacili fusiformi intrati in niste legaturi bolnavicioase cu niste musculite drosofile, ar fii rostit niste incantatii sumeriene pentru a scoate la iveala din scorbura dorsala a muzicantului ultima sa arma : Constipatia Neagra, un fel de Krakatau in miniatura.
-Ce suculent...!!!
-Sigur. Prezentam apoi o orgie intre muste si bacili, trecem peste doua muste care, aflate intr-un colflict de interese vizavi de un bacil aratos, ar fii pornit o lupta greco-romana intr-o cutie de chibrituri plina cu balegar, arbitrate de un miriapod olog, trecem scurt peste o miuta 3 pe 3 cu cacareze de capra, avem deci dragoste, erotism chiar, si apoi competitie sportiva, iar apoi ajungem la deznodamant.
-Adica?
-Partea finala. Deznodamantul e dur, insa va fii gustat din plin de public.
-Of, nu-mi mai spune, imi imaginez deja, Gopo, Berlin, Cannes....
-Secventa finala il va prezenta pe carnatul negru batandu-se cu pumnii in piept deasupra unui morman de carne vie, afltata intr-un tremolo perpetuu, o gaoaza sangeranda...
-Ce trist, Solcanu si Cabral suspina deja...Of, mairdre!
-C'est la vie, c'est la mort...Je me cache dans un bosquet. Ti-am spus ca finalul va fii gustat de publicul larg! Ca-mi decapitez limbricul de nu...