Melodrama Cantabila Doar La Nai Din Watermelon

Am hotarat ieri sa merg si eu la protest-ul organizat (si totusi dezorganizat) de la Deva, in scopul rasturnarii baronului de Munchausen si a acolitilor sai, in frunte cu bufonul regal, pe numele sau de fata Emil Poc. Pentru cine nu e familiarizat cu situatia din regat, ii rog sa se concentreze precum Roncea inainte sa citeasca aceste randuri.
Se facea ca la rascrucea dintre ani, cand indicii de dezvoltare ai regatului nostru necesitau a fi pusi in modul, regele nostru, vestitul Rege Pleu, Rex Valachorum, a inceput sa latre a vreme rea, sfarsindu-se in cele mai groaznice chinuri, cam ca Roy Keane la Campionatul Mondial din 2006. Tara era indurerata peste poate, asa ca unii au inceput sa se traga pe fese nestiind ce sa faca fara de regele nostru iubit. Unii au emigrat, altii doar au migrat, intorcandu-se cu berzele si batlanii primavara. Nori negrii veneau dinspre Mordor. Atunci a aparut un vestit cavaler de care nu mai auzise nimeni. El era admiral pe "Dricul Mircea", avea o alonja a la Xabi Alonso, libidou a la Dennis Rodman si un vocabular ala bala portocala. S-a proclamat princeps-forceps si a taiat in stanga si in dreapta, la figurat. In timp s-a asezat la casa lui si a dat nastere la doua hidre, una gigantica, dar blajina, cealalta cu gura de canal, buze maiastre, numai bune de desfundat veceul, pe care l-a infundat iar idiotul de sus. Cea maiastra, vazand cum tatal sau ciuguleste din fereastra-n fereastra, el avand abilitatea unica de a se metamorfoza in Pasare Mazare, un fel de umbra de rata pe miros de varza, hotari sa-l ajute cum putea ea mai bine. Asa ca fiica hidra si tatal hidrant incepura sa ciuguleasca de peste tot, si nu singuri, nicidecum, caci vedeti dumneavoastra, in partea asta a muntilor zacea un popandau pitic, caruia mult ii mai placea sa impinga cacatul cu limba, in special hidrelor, caci ele mancau intr-un an cat altii intr-un eon, carevasazica aveau fecale din plin. Acest popandau avea renumele de Poc, el dorise sa fure intr-o buna zi buna dispozitie a unor sacali in frunte cu Bruce Willis, si cazuse prin parapet, rupandu-se, de atunci, pentru totdeauna, de tot ce era decent si 50 Cent.
Afland aceste lucruri, si ca un grup de tarani, iobagi contemporani, au navalit din carul cu boi al lui Grigorescu direct in fata prefecturii din Deva, am sarit calare pe Svetlana si mi-am ascutit trompeta din mers, astfel incat aceasta va scoate sunete indrujbite de dubstep, mixand din 2 in 2 secunde Cookie Monsta cu Maria Dragomiroiu. Acesti iobagi insa erau inaspriti de trecerea timpului, aveau basici, bataturi, varice si scolioza, insa loveau naprasnic cu confetti in morile de vant care se roteau cu o viteza comparabila cu cea cu care se formeaza stalactitele. Plitisit pana peste poate, am inceput sa impart manifeste si lozinci lutherano-leniniste in cele patru vanturi, strigand din rasputeri: "Vox populii e vox pulii!!!!" Eee, cacat...