Diareea Prematura

Inca dinainte ca termitele sa guste din scoarta terestra, inca dinainte ca fluturele cap-de-tort sa-si fluture aripile hidoase deasupra unui cavaler ruginit...deci demult, tare demult, traia o familie de viermi supranumiti de cunoscuti "Familia de viermi". Ei traiau intr-o diaree. Intr-o buna zi viermele cel mare iesi din diaree si merse repejor la cacatul cel mare din centrul WC-ului (supranumit simplu "Cacatul Mall"). El dorea sa-si cumpere botine si pasta de dinti. Cand ce sa vezi? Era inchis fiindca acolo era o nunta de muste. Viermele (pe numele sau adevarat Virgil) se inrosi de furie si incepu sa strige cat il tineau puterile: "Fascistilor! Fascistilor! Lenin! Lenin!"
Cum mustele erau ocupate cu prinderea buchetului miresei, singurul care-l asculta era un bacil-cersetor. El statea chircit pe un muc. Se vedea ca era batran, trecuse prin multi coloni. Vazuse multe la viata lui. "Virgile!" zise el cu un tremur in glas "du-te-n cacat sa te duci! Lasa mustele in pace si ia calea vestului.Hai, besi de-aici!"
Mirat, Virgil il asculta si porni.Merse ce merse si se opri."Futu-ti natia ta de fascist!" isi zise. Isi scoase din buzunarul de la spate rozeta sa personalizata pe care scria citet "Lenin", si-o mula pe mana stanga si fugi la batran. Il pocni de-i sari sangele pe peretii Cacat Mall-ului si poate inca l-ar mai pocni si acum daca ar mai trai. Insa la un moment dat cineva il prinse de mana. Era el. Cavelerul suprem, pe numele sau adevarat Mihai. "Pune rozeta jos, Virgile!" ii zise. "Rozeta jos am spus!!!" pe un ton ironic, comparativ cu tonul in sos marinat. Virgil inspaimantat il asculta. Insa Mihai era un om bland, calm, blajin, xenofob, sovin si, totodata, dendrofil. Vorbea o chineza de balta, pocind unul din trei triftongi.
"Urca-te repede in urechea mea! N-avem mult timp la dispozitie!" ii spuse. Virgil, vizibil traumatizat de chineza de balta a cavalerului, se supuse.
Au trecut trei zile si trei nopti de cand cei doi mergeau calare pe Svetlana, naparca cu copite a lui Mihai. Svetlana era o naparca din neamul Soimarestilor, un fel de miriapod cu pedale si aripi. Nu schimbasera nici un cuvant. Virgil se oprise sa-si cumpere o paine graham pentru a o unge cu gem, fiindca acesta se gasea in cantitati industriale in urechile cavalerului. La un moment dat, satul pana peste poate, Virgil, intr-o clipa de nesabuinta, ragai. Un grohait sinistru. Timpanul cavalerului se sparse instantaneu. "Uaaaaaa!!!!" zbiera cavalerul "manca-mi-ai branza de pe rafturile pulii, maggot-ule!!!!" si imediat il apuca pe vierme de guler, il arunca jos si apoi incepu sa-l incarce (a se intelege "a o lua pe costum", "a sparge pizda-n el", "a-i mutila gaoaza", etc.)
Dupa mai multe ore in care Virgil, cu lacrimi in ochi, sedea pe marginea bordurii, indoit de spate si suspinand, ore lungi in care Mihai bause mai multe shot-uri de Jagermeister decat un binecunoscut martian din caminele marastene si devenise practic dependent de barbiturice, acesta se ridica si spuse:
"As dori sa-mi cer scuze...eu...sunt un om foarte calm, insa m-ai surzit de ureche si...pai...pfff...faza e ca...pula mea...nu-mi intra hands-free-ul in urechea dreapta!"
"Nu face nimic" raspunse Virgil, uitandu-se larg inspre Mihai. "Am vazut cine e barbatul in casa acum! Mi-ai spart gaoaza si mi-ai castigat respectul."
"Bine.Bun...pai...hai...ce sa zic...intra repede in nara mea dreapta si sa pornim. Trebuie sa ajungem in Valceaua Fermentata pana la asfintit!"
Virgil se executa cat ai clipi. Erau frati de cruce acum. Mihai ii dadu Svetlanei pinteni si bici la buci. Soarele dogorea si cei trei goneau spre aventura vietii lor. Dinspre est se simtea duhoarea inamicului, care horcaia in voie in grota lui subacvatica.